ȊNVǍŢAREA PRIN JOCUL DIDACTIC

ȊNVǍŢAREA PRIN JOCUL DIDACTIC

            "Jocul este un fenomen tranzitoriu ce exprimǎ trǎirile şi conduita copilului. Jocul creeaza utilitǎţi sociale doar prin faptul cǎ stimuleaza tonusul, antrenarea şi participarea omului. La acestea se adaugǎ faptul cǎ antrenarea psihomotorie foarte activǎ ce are loc în joc contribuie la dezvoltarea fizicǎ generala […] fapt ce face ca jocul sa aibǎ funcţii formative şi sociale.” (Ursula Schiopu).

            Potrivit definiţiei, jocul reprezintǎ o activitate fizicǎ sau mentalǎ farǎ finalitate practicǎ şi cǎreia i te dedici din simpla plǎcere. Alǎturi de învatare, muncǎ şi creaţie, jocul reprezintǎ una din modalitǎţile esenţiale prin care omul se raporteazǎ la realitatea înconjuratoare. Prin joc, copilul învaţǎ şi se dezvoltǎ, totodatǎ. Jocul inseamnǎ o explorare a universului, a realitǎţii, tot prin joc, el reproduce reconstruieşte secvenţe din viaţǎ sau creeazǎ o noua lume, o alta realitate. Ursula Schiopu suprindea caracterul universal al jocului in afirmaţia "de fapt omul se joacǎ la toate vârstele chiar şi la varsta a treia." ( U.Schiopu, E.Verza, 1981, p . 28).

           Jocul este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învǎţarea independenta, cât şi pentru invǎţarea in grup; dincolo de natura primǎ a experienţei, existǎ feedback-ul, care determinǎ adevaratul progres. Jocul se imbinǎ cu invǎţarea dar şi cu creaţia astfel ii dǎ posibilitatea copilului de a experimenta rolul de creator al realitǎţii. In cadrul jocului liber, copilul are posibilitatea de a lua decizii, de a exersa roluri sociale, el invatǎ sǎ se adapteze la ceilalţi, sǎ comunice cu ei, işi configureaza primele noţiuni a ceea ce e bine şi a ceea ce e rau, a ceea ce e frumos şi a ceea ce e urât. Totodatǎ jocul este cel mai sigur mediu de manifestare a creativitǎţii şi concomitent modalitatea prin care copilul îşi dezvoltǎ şi işi afirmǎ individualitatea; el işi construieşte propriul sens al identitǎţii; incepe sa-şi cristalizeze imaginea de sine.

          Jocurile didactice au un rol foarte important deoarece, prin joc copilul invaţǎ cu placere si este relaxat. Acestea sunt bazate pe acţiune, pe simulare şi pe reguli bine inţelese. Copiii sunt captaţi, antrenaţi, li se dezvoltǎ spiritual de echipǎ, de competiţie, imaginaţia, increderea in sine, spiritual de observaţie.  Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea creativitǎţii si a spiritului inventiv, a gandirii si imaginaţiei, a interesului pentru lǎrgirea culturii generale.

           Jocuri didactice au rolul de a dezvolta spiritual creator al elevului şi de a pune in evidenţa cunoştinţele pe care aceştia le deţin.

         Prin intermediul jocului se poate ajunge la descoperirea unor relaţii logice, consolidand cunoştinţele, dezvoltand pasiunea elevilor de a cunoaşte suplimentar informaţii geografice.

       Jocul didactic reprezintǎ o activitate desfǎşuratǎ dupǎ reguli benevol acceptate, care genereazǎ atractivitate, plǎcere, destindere, satisfǎcand o cerinţǎ, o trebuinţǎ interioarǎ.

          Prin joc, copiii devin mai volubili ieşind din tiparele rigide ale unei activitǎţi impuse, sunt activi, devin curajoşi invingand timiditatea şi invaţǎ cu placere. Se inlaturǎ astfel monotonia, plictiseala, aplicandu-se astfel o varietate de forme ale jocului care trezesc interesul elevilor.